De ceva timp nu am mai scris, de fapt de ceva timp nu am mai facut nimic aici, nu doar aici… dar asta e o alta poveste, nu neaparat una pentru ochii domniilor voastre.
Acum doua zile, sau una, nu prea mai sunt sigur de curgerea inexplicabila a timpului m-am decis sa arunc o privire peste coltu meu de paradis ( Trollandia ), si pentru ca nu mi-a placut deloc ceea ce vedeam, sa spunem ca nu era in concordanta cu parerile mele despre universul meu m-am decis sa-i fac un deface sau un reface.
De ce m-am oprit la tema asta? din terte varii motive
una din ele ar fi ca fiecare dintre noi suntem proprii nostri zeii si proprii nostri demoni, suntem zeii pentru ca doar noi avem control deplin si absolut asupra existentei, dar totodata suntem si singurii care ducem la distrugerea universului nostru prin actiunile noaste mai mult sau mai putin corecte fata de cei din jur.
Suntem proprii nostri monstri cu care ne luptam la fiecare apus (apus care poate sa fie literar sau nu). Fiecare din noi e o fiinta cel putin duala, atat zeu cat si monstru, depinde cat de bine am inchis fiecare din noi monstrul in adancuri si depinde cata libertate ii oferim zeului, pentru ca noi nu suntem nici zei nici monstri, suntem oameni, supusi greselilor, de care, de cele mai multe ori ne dam seama dupa ce le-am facut si dupa ce oamenii din jurul nostru sufera din cauza micilor noastre jocuri, iluzii desarte sau pur si simplu a piticilor straini de pe al nostru creier.
Trollii prin definitie sunt niste monstri, cel putin in ochii oamenilor sunt hidosi, abjecti, niste creaturi fantastice care nu isi au locul in taramul oamenilor, la fel cum nici zeii nu isi mai au locul in aceasta lume reala. Asemenea multor alte creaturi fantastice, trollii nu sunt buni sau rai, pentru simplu motiv ca le lipseste conceptul de bine sau rau, aceste concepte sunt doar niste biete cuvinte intr-un amalgam de foi. Ceea ce facem, actiunile noastre, ne catalogheaza ca buni sau rai, nicidecum faptul ca am fost nascuti pentru a face rau sau bine, de cele mai multe ori suntem doar niste bufoni care din nepasare cauzam o groaza de neplaceri, uneori o facem din plictis, alteori pentru pura placere personala, dar toate, mai devreme sau mai tarziu, se sparg asemenea unor baloane de sapun.
V-am lasat, am o vodka de baut si niste tigari de fumat.. daca va place sau nu noua fata, da-ti cu subsemnatu si cu feedback`ul…
myths, folklore, lore and legends
| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Feb | ||||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
| 29 | 30 | 31 | ||||
Hai să zic şi-n public: îmi place de reface
O parte din textul tău mi-a amintit de conceptul de “proiecţie” din psihologie, care înseamnă a atribui altora unele gânduri/sentimente/caracteristici care de fapt ne aparţin. Exemplu concret: trollii care cred că oamenii îi consideră nişte monştri pentru că de fapt ei, trollii, se văd astfel pe ei înşişi. Nu zic, sunt şi oameni care ar avea aceeaşi părere şi în altă situaţie, dar asta nu spune mare lucru (indiferent ce facem şi cum suntem, unii oameni ne vor plăcea, iar alţii nu – e valabil pentru fiecare din noi). Oricum, şi dacă te uiţi în gura acestor contra-fani, cred că e valabil ce spunea Eleanor Roosevelt: nimeni nu te poate face să te simţi inferior (a se înlocui cu abject/hidos/monstru) fără acordul tău.
Sau poate (?) un alt exemplu de proiecţie ar fi tonul serios în care am nimerit (iar!) cu comentariul ăsta, crezând că de fapt tu eşti cel ce vorbea serios cu rândurile de mai sus
cand spuneam de trollii, ma refeream la acele creaturi fantastice si fantasmogonice din miturile nordice, acei “monstri” ce se ascund in pesteri si fura copii la intunericul noptii. Dar partial ai dreptate (probabil mai multa decat sunt eu dispus sa recunosc)