remember, remember

the fifth of November
Gunpowder, treason and plot.
I see no reason why gunpowder, treason
Should ever be forgot…

Cred ca rima mi se potriveste.. cel putin primele doua cuvinte din ea. Sunt de 2 zile intr-o camera de camin. Poate va intrebati ce caut in una, well, colegii de la BEST au in perioada asta un curs de vara. Si ca orice bestan (in spirit cel putin) am decis sa trec pentru a le oferi o mana (sau multe) de ajutor. Am venit pregatit cu voie buna, putina distractie si soare in suflet (norii erau de ceva vreme pe cer).
Dar acest post nu este despre cursul de vara, despre BEST, sau despre ce inseamna sa fii voluntar, acest post are doi actori principali, eu si camera de camin.
Pentru a intelege relatia dintre mine si o camera de camin, trebuia sa va spun ca am locuit in una doi ani de zile. Despartirea a fost dureroasa, mai ales pentru ca a fost una napraznica, nu neaparat imprevizibila, dar s-a petrecut fulgerator. Realitatea cotidiana a patruns pe usa din dos in relatia noastra, rupand legatura ce s-a format intre noi in cei doi ani de concubinaj.
In ultimi doi ani am mai trecut prin camere de camin, in treacat, in fuga, dar niciodata nu am avut timp sa stau si sa imi aduc aminte de clipele mai mult sau mai putin placute petrecute alaturi de ea. Vineri insa, am avut timp sa rememorez viata de caminist, cu sticlele de bere din frigider, cu fumatul in cutii de pateu (mai degraba scrumatul), cu dusul “la comun”, cu oficiul undeva intr-un colt al etajului, cu portarul ce se uita chioras cand intri pe 3 usi noaptea la 4, cu colegii de palier cu care te intalnesti la fumoar pentru a schimba 2-3 impresii despre ziua de ieri, la sunetul zarurilor ce se bat de lemn si la miscarea pieselor pe tabla, cu paturile suprapuse, cu aceleasi saltele uzate de minti mai mult sau mai putin lucide sau geniale, mi-am amintit si de stresul dinaintea examenelor, de noptile cu cafele pline in timp ce stateam aplecat asupra vreunei planse. Mi-am amintit de toate astea si de multe altele pe care insa nu o sa le scriu acum, aici. Ramane de vazut cat de treaz o sa fiu. Momentat atat, undeva pe hol ma asteapta o sticla de Sljvovica si niste timi.

Pana data viitoare, rameti lucizi.